Se mai intampla uneori sa ne ducem cu gandul la propria copilarie si sa gasim acolo, cu un loc aparte in memoria noastra, jocul pe tobogan. Fie ca era din beton, plastic, lemn, tabla (plasticul a aparut mai tarziu ca material de constructie pentru tobogane), mai mare sau mai mic, aceasta indragita jucarie de exterior pe care adesea o intalnim in gradinile din spatele multor case ne aminteste, totodata, si primele julituri, vanatai ori chiar cucuie obtinute din cauza neatentiei sau increderii prea mari in fortele proprii, insuficient dezvoltate la acea varsta.
Dar cel mai bine ne aducem aminte copiii cu care ne inghesuiam ca sa prindem un loc sus, pe platforma toboganului, ca apoi sa alunecam, cu soarele și vantul in plete, catre pamantul aflat la capatul toboganului. Acolo obisnuiam sa ne asteptam unii pe altii, ca sa ne sprijinim la aterizare. Pentru ca, in caz contrar, capatam exact antepomenitele julituri, vanatai ori cucuie…
Era un mijloc de socializare, de imprietenire chiar intre copii care nu se mai vazusera pana atunci. Acolo am invata sa stam rabdatori la coada, asteptand sa ne vina randul sa ne urcam pe scari catre platforma. Acolo ne ajutam unii pe altii ca sa nu pastram echilibrul, sa nu calcam gresit pe trepte, pentru ca altfel riscam sa luam cu noi si pe cei de dedesubt și sa ne accidentam. Acolo am invatat sa fim de ajutor celui de alaturi, chiar si daca acesta era un necunoscut. Toboganul, jucaria de care ne aducem cu atata placere aminte, a fost unul dintre primii nostri pasi in socializare, in a deveni oameni.
Dar cel mai bine ne aducem aminte copiii cu care ne inghesuiam ca sa prindem un loc sus, pe platforma toboganului, ca apoi sa alunecam, cu soarele și vantul in plete, catre pamantul aflat la capatul toboganului. Acolo obisnuiam sa ne asteptam unii pe altii, ca sa ne sprijinim la aterizare. Pentru ca, in caz contrar, capatam exact antepomenitele julituri, vanatai ori cucuie…
Era un mijloc de socializare, de imprietenire chiar intre copii care nu se mai vazusera pana atunci. Acolo am invata sa stam rabdatori la coada, asteptand sa ne vina randul sa ne urcam pe scari catre platforma. Acolo ne ajutam unii pe altii ca sa nu pastram echilibrul, sa nu calcam gresit pe trepte, pentru ca altfel riscam sa luam cu noi si pe cei de dedesubt și sa ne accidentam. Acolo am invatat sa fim de ajutor celui de alaturi, chiar si daca acesta era un necunoscut. Toboganul, jucaria de care ne aducem cu atata placere aminte, a fost unul dintre primii nostri pasi in socializare, in a deveni oameni.